@ Tuborg GreenFest by Rock The City 2012

Vreau sa va povestesc cum a fost la fest, dar nu pot!!! Nu pot pentru ca am in cap concertul celor de la The Cult. Dar voi incerca totusi sa am o logica in postare.

Gata, m-am potolit… Da, am fost doar duminica la fest. Ungly Kid Joe… nu am ajuns la ei din pacate.  Nu i-as fi prins nici pe cei de la Within Temptation de la inceput pentru ca am stat la coada la intrare ca sa ma caute duduile de la paza si-n portofel… dar am avut noroc, au inceput cu 10 minute mai tarziu fata de ora programata. Pe Within Temptation i-am vazut anul trecut la Peninsula asa ca stiam la ce sa ma astept: un concert energic, un sound minunat, una dintre cele mai bune voci feminine din scena metal, multa voie buna si respect fata de public. Sharon are atata energie in ea incat alearga, sare, se agita si canta in acelasi timp fara ca vocea sa o lase si fara ca noi sa fim dezamagiti. Cand a inceput concertul in jurul meu nu era foarte multa lume si eram oarecum suparata, Within Temptation merita o audienta pe masura maiestriei pe care o afiseaza pe scena. Pe la jumatatea concertului m-am uitat de jur imprejur: se stransesera foarte multi spectatori. Super!!! Foarte frumos show-ul lor.

Scurta pauza si nivelul de adrenalina a crescut. Au intrat The Cult si timp de o ora si ceva nu m-am putut lua ochii de la Ian Astbury, am cantat si m-am bucurat de fiecare acord. Cu trupa asta am o intreaga poveste, de la melodia vazuta la TV pe vremea liceului la Friday Rocks, fara sa-i prind titlul sau formatia, la o lunga asteptare vineri de vineri sperand ca poate poate o scapa iar in playlist, trecand printr-o perioada marcata de un pseudonim inspirat de ei si ajungand, intr-un final, sa-i vad si mai ales sa-i ascult. Punctul culminant al GreenFest-ului de anul acesta, trupa care m-a convins sa merg la concert pentru ca altfel as fi plans ca iar i-am ratat. Pentru multi sunt cei care canta “Painted on My Heart”, superba melodie de pe coloana sonora a filmului “Gone in 60 Seconds”. Pentru mine sunt absolutely amazing. Iar melodia care m-a agatat de ei e “Edie (Ciao Baby)”. Probabil cea mai putin cunoscuta formatie a zilei de duminica, The Cult a avut o prestatie live excelenta. Un instrumental specific lor, o voce puternica si un solist cu o carisma cum greu mai gasesti azi. Ian Astbury a fost intr-o forma de zile mari. Nu au cantat “Edie”, cu siguranta ar fi facut senzatie cu “Painted on My Heart” daca ar fi fost in setlist, au pastrat o latura hard-rock pentru intregul concert. De la piese mai melodice pana la cele mai energice si agitate, au trecut de la albumul nou la melodii care imi imbogateau mie cultura muzicala candva de mult, vineri de vineri. Highlight: “She Sells Sanctuary” care m-a impresionat de la primele acorduri. Mi-ar placea mult de tot sa-i vad intr-un show numai al lor la care sa participe doar fanii lor, nu in cadrul unui festival unde interesul publicului este impartit pe trupe participante.

Alta pauza si spatiul rezervat publicului a inceput sa se aglomereze: urmau Evanescence. Practic, toti cei care nu au vazut The Cult s-au intors pentru a-i vedea pe Americani. Eram foarte curioasa cum va fi concertul lor. Si am fost impresionata. Au fost de-ajuns de loud ca sa sune bine, Amy are o voce puternica, canta minunat la pian. As fi vrut sa-i vad undeva in liceu cand melodiile lor erau difuzate intens pe posturile TV de muzica, cand le stiam versurile, ar fi fost mult mai intens dar, nu ma plang. “My Immortal” a impresionat pana la lacrimi iar concertul a fost incheiat in forta cu “Bring Me to Life”, care din pacate, fara vocea masculina,  isi pierde o parte din magie.

Dupa Evanescence eram atat de obosita si de adormita, nu stiu de ce, incat am mers si m-am asezat pe jos la umbra, undeva spre intrarea in spatiul festivalului. M-am odihnit, m-am plimbat si apoi i-am asteptat pe Guns N’Roses. Nu, nu am mers la festival pentru ei, chiar ma gandeam ca poate nu stau sa-i vad la cat de obosita ma simteam. Dar am stat. Vroiam sa ascult “You Could Be Mine”, all time fave de la ei, melodie preferata de cand aveam… 9 ani cred. Bun, si determinata sa astept melodia asta am stat si i-am ascultat. Au avut intr-adevar un show impresionant, Axl Rose a fost in forma, vocea l-a ajutat din plin iar muzicienii talentati care fac parte acum din Guns au prestat excelent. Si dupa muuuulte melodii am recunoscut de la primele acorduri “You Could Be Mine”. Si au curs una dupa alata toate melodiile pe care vroiam sa le ascult: “Sweet Child of Mine”, “November Rain”, “Don’t Cry” si “Civil War”.

Si dupa o dupa amiaza calduroasa cu muzica foarte buna de la trupe mari care ar fi meritat fiecare in parte sa fie headliner, eu am mers acasa si am ascultat The Cult in disperare. Fara suparare pentru celelalte participante la fest si pentru public dar am mers la concert pentru ei si vor ramane apogeul zilei de duminica. Au fost minunati!!!

Advertisements

About Diana

Rock concerts & tennis.
This entry was posted in Music Stuff, Romanian. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s